Sectorul 1

Pasajul Englez nu atrage numai turişti dornici de aventură, ci şi bucureşteni care vor să mai schimbe o vorbă cu nea Nicu şi să vadă ce pălării au mai apărut în vitrină. Despre Nicu Pălărierul s-a scris mult în presa românească, el fiind meşterul la care se ajunge dacă vrei să ştii cum se fac pălăriile sau dacă vrei să ştii ce înseamnă să lucrezi cu spor la peste 90 de ani într-o meserie cu tradiţie. În atelier se fac pălării pentru toate mărimile şi în toate formele. Pentru piese de teatru, secvenţe de film, pentru ocazii speciale sau pur şi simplu pentru a fi purtate zi de zi. Capetele din lemn fără fizionomie aşteaptă pe rafturi şi îl ajută pe pălărier să creeze pălăria perfectă pentru următoarea persoană care îi va călca pragul atelierului.

Cooperativa de croitorie Artim are un punct de lucru chiar pe colt, vizavi de casa unde a locuit Miţa biciclista. În atelier se pot face retuşuri de toate felurile, cele două croitorese care lucrează aici calcând de zor cusăturile, preluând comenzile si asigurându-se că produsul arată impecabil. “Hainele duse la croitor trebuie întotdeauna să fie spălate”, ne reaminteşte un anunţ lipit pe perete.

În Piaţa Kogălniceanu îşi are super atelierul de ceasornicar domnul Radu. Ceasuri cu cuc, pendule, toate încep să bată la unison atunci când este oră fixă. Lângă ele, meşterul, într-un halat alb, cu mecanisme de ceas imprimate pe buzunar, repară, schimbă baterii, reabilitează mecanisme. Domnul Radu a învățat inițial meserie de la tatăl său şi încă o face cu pasiune. În fiecare ţară vizitată, el şi-a făcut acest obicei de a intra măcar într-o ceasornicărie, pentru că simte că întotdeauna mai are de învăţat. Așa se “fură” meserie.

Pe strada Atelierelor de la Piaţa Matache este și tapiţeria domnului Marin. Scaune, canapele, vatelină, bureţi de diferite densităţi, plăpumi se găsesc în jurul meşterului. Comenzile sunt numeroase, iar domnul Marin speră să mai existe tineri care să îmbrăţişeze această meserie. El o face cu drag şi este foarte mulțumit atunci când vede că obiectul care i-a trecut prin mâini îl încântă pe client. Maşina de cusut nu se opreşte decât rareori, acoperind aproape în totalitate vocea meşterului.

Prăvălia lui Virgil este un exemplu excelent al expresiei “a fi în pas cu vremurile”. Domnul Virgil a fost mereu atent la cum poate veni mai uşor în ajutorul nevoilor clientului şi la ce este nou pe piaţă. În atelierul său se pot repara haine de blană și încălţăminte, se pot ascuţi forfecuţe, multiplica chei, vopsi articole din piele. Dl. Virgil lucrează cu piele și face obiecte din piele de la zero, un meșteșug rar întâlnit astăzi. Poartă întotdeauna un şort de piele, făcut de el, atunci când este la atelier.

Atelierul de croitorie Vera Fashion are o echipă tânără care reuşeşte să traducă tendinţele actuale în modelele şi pe măsurile cerute de clienţi. Nimeni nu pleacă de aici fără să fie sigur că retuşul sau produsul făcut de la zero nu este aşa cum trebuie.  

Atelierul de geamuri şi oglinzi Pantea Serv Impex se găseşte în spatele curţii interioare, accesul făcându-se din bulevardul Ion Mihalache. Deschis încă din 1992, a ajuns în timp să fie diferit de alte ateliere prin faptul că nivelul comenzilor pe care le poate onora este unul foarte mare şi foarte variat: de la sticlă printată, securizată, laminată, geam fumuriu, oglinzi sablate cu model la balustrade la trepte din sticlă sau cabine de duş.

Atelierul de Mobila si Tapiterie se găseşte foarte uşor pe Bulevardul Ion Mihalache, fiind chiar la stradă. O data ce ii calci pragul, doamna Oana este cea care întâmpina clienţii cu zâmbetul pe buze de mai bine de 20 de ani. Meşteşugul este unul laborios, iar cei implicaţi trebuie să ştie să lucreze în echipă, altfel ciocanele aterizează peste degete, nu peste cuie. Clienţi de toate vârstele apelează la serviciile atelierului. Doamnei Oana i-ar plăcea ca mai mulţi tineri sa doreasca să practice această meserie.

Din stradă, locul doamnei Delia pare o mercerie ca oricare alta: cu aţe de goblen, cu nasturi, cu panglici, însă aici găsim şi altceva. Doamna Delia este foarte îndemânatică în mânuitul andrelelor cu care face, la comandă, tot felul de haine sau accesorii pentru copii, tricotate sau croşetate. Spre exemplu, o borsetă pentru ţinut andrelele (să nu se încurce).  

La coloane, în spatele florăriei, la parterul blocului din Piaţa Romană, nu lucrează un ceasornicar oarecare – domnul Dan este pasionat de ceasornicărie de peste 30 de ani. Asta s-ar putea spune lejer despre orişicare ceasornicar, însă dacă te uiţi mai atent în atelier vei observa gândaci, tăuni, albine, corăbii, toate aşezate în vitrină, adevărate sculpturi făcute în întregime din piese de ceas recuperate. Fără rigoare, atenţie şi foarte multă răbdare, acestea ar fi imposibil de făcut. Domnul Dan le face din pasiune. “Soţului meu, chiar şi până la un test, o prostioară de pe internet, i-a ieşit, că în altă viaţă, tot ceasornicar a fost”, a glumit soţia meşterului.  

Strada Mendeleev este ferită de agitaţia bulevardului Magheru, dar se bucură de vecinătatea cu el. Pe lângă multele cafenele, aici găsim şi atelierul de croitorie în care lucrează domnul Alexandru încă din anii 60. Atelierul respectă conduita de altă dată, maşinile de cusut fiind în spate, ferite de ochiul clientului. În locul unde se face recepţia, pe un manechin, este un sacou care arată îndemânarea meşterului. Confecţionat cap coadă, nesărind nicio etapă, pentru un client neavizat poate părea banal. Este totuşi suficient să te uiţi la butoniere, care sunt regale şi cusute chiar de mâna domnului Alexandru. Deşi abilitătile sale ar aduce venituri mult mai mari în ţări străine, meşterul face parte dintre cei care au hotărât să rămână în România.  

Înrămat tablouri, geamuri de toate tipurile, cu sau fără passepartout-uri, oglinzi de diferite mărimi şi forme. Toate acestea se pot meşteri cu spor în atelierul de Tehnica Sticlei din unitatea 11, pe Bd. Corneliu Coposu. Domnul Dan lucrează aici din anii 90. Primul contact cu aceasta meserie a fost în copilărie, părinţii meşterului fiind cei care i-au arătat prima oară acestuia ce înseamnă să lucrezi cu sticlă. Ca mai toate învățăturile primite de la părinţi, acestea au fost primite cu scepticism la început. O data cu vârsta, domnul Dan şi-a dat seama de importanţa lor, iar acum vorbeşte cu mândrie de comenzile pe care le primeşte în atelier.