Toate Categoriile

Croitoria Artim s-a mutat în actuala adresă din Crângaşi după ce zeci de ani şi-a desfăşurat activitatea pe bulevardul Ion Mihalache, unde încă mai exista frontispiciul cu litere volumetrice vişinii. Echipa croitoriei a rămas însă aceeaşi şi aşteaptă noi clienţi. Retuşuri atât de damă, cât şi de bărbaţi, atât năstruşnice, cât şi din cele de zi cu zi sunt făcute la timp şi impecabil.  

Din stradă, locul doamnei Delia pare o mercerie ca oricare alta: cu aţe de goblen, cu nasturi, cu panglici, însă aici găsim şi altceva. Doamna Delia este foarte îndemânatică în mânuitul andrelelor cu care face, la comandă, tot felul de haine sau accesorii pentru copii, tricotate sau croşetate. Spre exemplu, o borsetă pentru ţinut andrelele (să nu se încurce).  

Foarte aproape de Piaţa Romană, pe Str. Mihai Eminescu există de ani buni o Blănărie, cunoscută de cei din cartier. În spatele draperiilor portocalii, maşinile de cusut repară, modifică, scurtează haine de blană de toate tipurile. La o primă vedere locul ar putea părea închis, dar doamna Gheorghiţa este aici de luni până vineri de la 10 la 18, iar primirea se face ca la vechile ateliere, separat de atelierul propriu zis unde hainele de blană sunt aranjate, recondiţionate, unde haina de blană a bunicii mai primeşte o şansă.

La coloane, în spatele florăriei, la parterul blocului din Piaţa Romană, nu lucrează un ceasornicar oarecare – domnul Dan este pasionat de ceasornicărie de peste 30 de ani. Asta s-ar putea spune lejer despre orişicare ceasornicar, însă dacă te uiţi mai atent în atelier vei observa gândaci, tăuni, albine, corăbii, toate aşezate în vitrină, adevărate sculpturi făcute în întregime din piese de ceas recuperate. Fără rigoare, atenţie şi foarte multă răbdare, acestea ar fi imposibil de făcut. Domnul Dan le face din pasiune. „Soţului meu, chiar şi până la un test, o prostioară de pe internet, i-a ieşit, că în altă viaţă, tot ceasornicar a fost”, a glumit soţia meşterului.  

Strada Mendeleev este ferită de agitaţia bulevardului Magheru, dar se bucură de vecinătatea cu el. Pe lângă multele cafenele, aici găsim şi atelierul de croitorie în care lucrează domnul Alexandru încă din anii 60. Atelierul respectă conduita de altă dată, maşinile de cusut fiind în spate, ferite de ochiul clientului. În locul unde se face recepţia, pe un manechin, este un sacou care arată îndemânarea meşterului. Confecţionat cap coadă, nesărind nicio etapă, pentru un client neavizat poate părea banal. Este totuşi suficient să te uiţi la butoniere, care sunt regale şi cusute chiar de mâna domnului Alexandru. Deşi abilitătile sale ar aduce venituri mult mai mari în ţări străine, meşterul face parte dintre cei care au hotărât să rămână în România.  

Doamna Grecu a lucrat la cooperativa Artim încă de la începutul ei, pe vremea când bucureștenii își făceau costume la comandă și dulapurile atelierului erau pline de materiale textile și comenzi. A fost repartizată în mai multe locații ale cooperativei, iar în unitatea de pe Iuliu Maniu a venit acum un an. Toate bune și frumoase, numai clienții nu prea numeroși, pentru că o dată schimbată locația atelierul clienții rămân pe loc și găsesc ceva mai aproape de casă.

Nea Vasile este un cizmar curios, dornic să învețe și să se adapteze la cerințele modei de azi. Clienții îi vin mai mult toamna și iarna, căci încălțămintea care merită păstrată și reparată e strâns legată de cât de acoperit îți e piciorul contra ploii, vântului și alte cele. Nea Vasile lucrează de 28 de ani în cizmărie și recent a devenit cizmar independent, în atelier propriu.

Un atelier de croitorie care iese din tipare. Pe lângă mici retușuri executate de croitorese harnice, principala specializare a atelierului sunt uniformele de lucru. Albe, portocalii, roșii sau albastre, acestea se pot combina, asorta și ajusta pe loc.

Cu toții avem prin casă un ceas de la bunici sau poate primit de la cineva apropiat, poate cumpărat de noi înșine. Fie că îi schimbi bateria sau cureaua, cadranul sau doar îi faci o mică revizie, dl. Andrei este meșterul potrivit pentru asta. El urmează tradiția familiei, continuând meseria practicată de tatăl său. Înghesuit între un magazin alimentar pe stânga și un xerox pe dreaptă, ai nevoie de ochi agili să îl reperezi.

 Cu greu ne-am putea imagina că mergând pe Bd-ul Iuliu Maniu am avea şanse să ne simţim ca pe un podium de modă din Italia. Dacă am păşi însă în Mon atelier de creaţie vestimentară şi retuşuri situaţia ar fi puţin diferita. Aici, cei doi croitori nu fac doar retuşuri, ci au toate atuurile pentru a crea rochii, costume, cu materialul clientului, la standarde demne de capitala modei. Mai mult de 15 ani au lucrat în Italia pentru firme celebre de îmbrăcăminte, dar visul lor a fost să îşi deschidă propriul atelier şi să se întoarcă în România. În momentul de faţă angajează încă un croitor.

Dl. Daniel este un cizmar remarcabil. Lucrează de 30 de ani în domeniu și a trecut prin firme de prestigiu din țară și străinătate. Face parte din ultimele generații care au învățat să facă încălțăminte manual și complet: cu ramă cusută, cu talpă cusută, montată manual. Așa cum bine spune, „un flec trebuie să pui fie că ești prim ministru, fie că ești cetățeanul turmentat”. Atelierul de pe Corneliu Coposu l-a deschis în 2013, atunci când s-a întors din Atena, unde a lucrat pe mașinării sofisticate de făcut încălțăminte. Atunci când vizitează o altă țară, domnului Daniel îi face plăcere să găsească și să intre în cizmăriile din acel loc. Pentru viitor are planuri importante legate de perpetuarea meșteșugului cizmăriei.

Înrămat tablouri, geamuri de toate tipurile, cu sau fără passepartout-uri, oglinzi de diferite mărimi şi forme. Toate acestea se pot meşteri cu spor în atelierul de Tehnica Sticlei din unitatea 11, pe Bd. Corneliu Coposu. Domnul Dan lucrează aici din anii 90. Primul contact cu aceasta meserie a fost în copilărie, părinţii meşterului fiind cei care i-au arătat prima oară acestuia ce înseamnă să lucrezi cu sticlă. Ca mai toate învățăturile primite de la părinţi, acestea au fost primite cu scepticism la început. O data cu vârsta, domnul Dan şi-a dat seama de importanţa lor, iar acum vorbeşte cu mândrie de comenzile pe care le primeşte în atelier.