Marochinărie

 Dna. Livia este printre puținii meșteri din București care mai lucrează cu piele. Atunci când a auzit pentru prima dată cuvântul marochiner, acum mai bine de 50 de ani, s-a gândit că are legătură cu manichiura. De atunci până acum, distanța este direct proporțională cu mulțimea de genți, pantofi, curele și alte minunății pe care dânsa le crează zilnic în atelierul său cu vânzare.

Peste stradă de Hanul Berarilor, la doi paşi de Piaţa Naţiunilor Unite, într-o clădire ruptă din alte vremuri, aşteaptă în prag dimineaţă de dimineaţă domnul Oscar, marochiner de peste 60 de ani. Meşterul vorbeşte cu drag despre meşteşugul pe care îl practică și de anii săi de tinerețe, când făcea motocicletă viteză la club Dinamo și i se spunea Mafiotu’. Meșteșugul l-a primit moştenire de la tatăl său, marochiner tot în acest atelier din 1937. Pe toți pereții atelierului sunt poze cu pisici, iar stăpâna locului este de-adevaratelea o pisică uriașa. Acesta miaună încet în timp ce maşina de cusut lucrează la un portofel de piele sau la vreo curea.

Prăvălia lui Virgil este un exemplu excelent al expresiei „a fi în pas cu vremurile”. Domnul Virgil a fost mereu atent la cum poate veni mai uşor în ajutorul nevoilor clientului şi la ce este nou pe piaţă. În atelierul său se pot repara haine de blană și încălţăminte, se pot ascuţi forfecuţe, multiplica chei, vopsi articole din piele. Dl. Virgil lucrează cu piele și face obiecte din piele de la zero, un meșteșug rar întâlnit astăzi. Poartă întotdeauna un şort de piele, făcut de el, atunci când este la atelier.